Sunt independenta!

1 martie 2017, ar trebui sa imi schimb data nasterii, in loc de 4 mai sa fie 1 martie, pentru ca in acea zi o noua Timi/Timea s-a nascut. A fost momentul de cotitura din viata mea, momentul in care am inteles, ca totul depinde de mine, toata viata mea este in mainile mele si doar eu pot sa fac ceva pentru ca ea, sa fie frumoasa sau urata. Cu ajutorul domnului doctor Voicu Simedrea am renascut. Am scapat de acele dureri care ma imobilizau la pat, care ma faceau sa urasc ca sunt femeie, care ma faceau sa stau cu ochii pe calendar ca nu cumva sa fiu plecata de acasa in perioada menstruatiei, ca riscam sa sperii lumea din jurul meu cu iesirile mele datorate durerii. Toate aceste dureri si ganduri m-au distrus psihic, m-au facut sa uit cat eram de puternica si de vesela. Emanam energie persoanelor din jurul meu (nu o zic eu asta, mi-a spus lumea), dar ca norii peste o zi frumoasa de vara, asa a venit endometriza si mi-a intunecat gandirea, starea de bine, mi-a secat energia si m-a facut sa uit de mine.

In acea prima zi de primvara a anului 2017, cu teama in suflet am pasit in clinica, inima imi era cat un purece, iar minutele de asteptare erau zile pentru mine. Mi-a fost frica sa nu apara complicatii in timpul operatiei si sa mor, nu au aparut, dar am murit. A murit partea urata din mine, partea care vedea totul in negru si care nu gasea o raza de soare pe cerul vietii ei. Am vazut dupa prima menstruatie dupa operatie ca viata este frumoasa, ca exista si menstruatie in care poti sa iei o singura pastila si ca in acele zile poti sa faci si alte lucrurui, nu numai sa zaci in pat si sa plangi. Atunci am realizat, ca viata mea s-a schimbat, eu m-am schimbat si trebuie sa profit de fiacare zi din noua viata pentru a face ceva pentru mine.
Incet m-a repus pe picioare, m-am intors la munca, nu am tras de mine sa ma depasesc in fiecare zi, ci am lasat ca noua mea viata sa isi urmeze cursul. Am inceput cu alimentatia, am exclus glutenul, zaharaul si intr-o mica parte si lactatele. Desi stiam ca salvarea mea in ceea ce privea o posibila rezectie de intestin in timpul operatiei au fost kilogramele in plus, stiam in acelasi timp ca grasimea nu este ok pentru endometrioza mea, asa ca am mai facut un pas. Am aplat la Sigina Pop – nutritionist, pentru a echilibra si alimenatia mea, astfel am mai avansat putin in noua mea viata, am invatat sa mananc corect si mai ales sanatos. Din luna mai am ajuns de la 77 de kilograme la 65, doar aplicand principiile unei alimenatii echilibrate.

Imi era frica sa ma intorc in sala de fitness, pentru ca nu voiam sa imi imping limitele, doar ce am invatat sa gandesc si sa ma alimenetez sanatos, nu voiam sa stric sistemul meu bine pus la punct. Insa la inceputul lunii septembrie m-am decis ca este momentul sa las deoparte mersul pe jos de la munca pana acasa, zilnic, aproximativ 3 km si sa pasesc din nou intr-o sala de fitness. Vazandu-ma in oglinzile mari din sala am vazut ca m-am schimbat, maieul care alta data exploda pe mine, acum era larg, eram singura la sala, fara partener si singuratatea asta imi oferea un strop de independenta, pentru ca da am fost dependenta. Am fost dependenta de sotul meu, m-am lasat din cauza bolii sa fiu cocolosita de altii, sa fiu in permanenta ajutata. Acum cand ma uit in urma nu imi vine sa cred cate am pierdut pentru ca psihic nu am reusit sa trec peste durere si peste starea de rahat pe care o aveam. Am devenit din nou independeta, am invatat sa ma descurc singura, sa nu fiu nevoie sa stea cineva langa mine si sa ma dadaceasc si sincer, ma simt al naibii de bine acum. Ma simt bine psihic, ma simt bine fizic si simt ca sunt o alta persoana.

Insa viata nu este perfecta, iar independenta mea mi-a afectat relatia intr-un fel sau altul. Dupa 11 ani in care depindeam de el aproape in fiecare clipa, acum pot sa ma descurc singura, iar asta se pare ca nu este spre binele meu. Pentru ca acum omul de langa mine nu stie ce sa faca cu mine?! Nu stie pentru ca sunt alta, sunt ambitioasa, sunt incapatanata si vreau sa fiu sanatoasa. Ma las condusa de aceste sentimente, ma las condusa de dorinta de a-mi fi mie bine, da, de a fi EGOISTA, de a incerca sa recuperez momente din viata mea pe care endometrioza mi le-a furat, si pe care le-am lasat eu furate. Deci da, schimbarea vine si cu momente grele, momente in care vrei sa uiti de stilul de viata sanatos, sa iei o sticla de Cola, plina de zahara si sa o bei sau o punga de chipsuri ar fi solutia pentru a uita ca altii nu fac fata noi tale variante. Dar ma operesc si in acele secunde de luciditate ma trezesc si ma gandesc ca doar mie ii fac rau daca beau Cola si mananc chipsuri, doar corpul meu ar avea de suferit, doar eu as alimenta endometrioza aia afuristisa care acum sta acolo in asteparea momentului perfect sa atace. Dar inca sunt tare, inca ma tin pe picoare ferma si nu o las sa ma domine, inca lupt, nu stiu cat, dar pentru moment vreau sa fiu mai tare decat ea, decat boala care mi-a furat viata si care face la fel cu sute de mii de femei.

Oameni care cititi aceste randuri, nu uitati un singur lucru, viata voastra este cea mai importanta pentru voi, voi trebuie sa fiti impacati cu voi pentru a putea sa acceptati pe cei din jurul vostru.